Obligaţia dumneavoastră ca fan al badmintonului
-preluare şi adaptare după Badminton Life, Emmet Gibney
Cred că este corect să spun că sunt un fan mare al badmintonului. V-ar fi greu să gasiţi în Baia Mare pe cineva care este mai nebun după acest joc decât mine (poate Zoli F.). Sunt, de asemenea, sigur că un număr mare de amatori vor vizita acest blog şi citirea articolelor despre acest joc de către ei se va face cu aceeaşi nebunie pe care o am eu. Poate fi dificil uneori să fii un fan badminton care trăieşte în Baia Mare. Puţini oameni dau sportului nostru un sens, oare merită, şi că aceasta ne frustrează, am dreptate? Dar ce putem face în legătura cu acest lucru? Am o plângere către fanii noştri colegi din badminton din toată ţara pentru că nu putem să vedem badminton la televizor, la posturile naţionale sau locale. Ne plângem că nu avem fonduri la fel de multe ca şi celelalte sporturi mai populare. Plâng şi faptul că sportivii noştri nu au rezultate mari.Tot ce facem este să ne plângem.
Problema nu este doar în Baia Mare, desigur. Pe plan internaţional badmintonul suferă de complexul de inferioritate. Jucătorii se plâng că premiile în bani şi ofertele de sponsorizare nu sunt apropiate de cele din tenis. Ce face BWF în legătură cu asta? Ei semnează cu o agenţie de sport promovarea sportului. Ei schimbă sistemului de punctare. Ei fac parteneriate cu vedetele pop pentru a promova jocul. Ei schimbă sistemul de punctare din nou. Acestea modifică structura turneului mondial.etc. Pur şi simplu pot continua astfel dar nu au fost progrese. De fapt, ajustat totul în funcţie de inflaţie, aş paria că am mers înapoi pe aproape fiecare metru mers înainte din punct de vedere financiar la care vă puteţi gândi (premii în bani, publicitate TV, etc.)
Creşterea economică a Chinei este bună pentru badminton, fără îndoială. Cu toate acestea, în cazul în care China continuă să fie o astfel de forţă dominantă, în restul lumii nu mai este foarte distractiv. Avem nevoie de mai multe ţări capabile de a contesta poziţia dominantă a Chinei. Eu nu vorbesc despre 4 sau 5, vorbesc despre 20 sau cam aşa ceva. Danemarca a câştigat Campionatul European pe echipe în 2010. Absolută dominaţie. Danemarca este o ţară foarte mică, dar au o mulţime de jucători de badminton, precum şi sistemele pe care le au în sport sunt o dezvoltare fantastică pentru jucători. Ei sunt departe de a fi perfecţi, fostul antrenor al naţionalei daneze, Steen Pedersen, a spus că Danemarca va cădea în spatele asiaticilor imediat în cazul în care nu se începe punerea badmintonului mai mult în sportul de masa. Deci, care este marea problemă de la bază?
"Badmintonul este al doilea cel mai popular sport din lume după fotbal la număr de participanţi."
Nu ştiu de la câte persoane diferite şi din surse diferite am auzit acest lucru, dar pot să vă asigur că este fals. Am greşit ca am spus oamenilor acest lucru în trecut doar ca să nu se simtă rău. Chiar dacă era adevărat, dacă aţi scos China din calcul, aceasta nu ar funcţiona cu siguranţă. Badmintonul nu suferă de lipsă de popularitate în China. Sunt dispus să pariez că Dan Lin şi restul membrilor echipei naţionale chineze fac ceea ce fac foarte bine doar pentru ei. Dacă Badmintonul este atât de popular, atunci de ce nu există bani în acest sport? Mai jos am inclus un grafic un pic mai clar pentru a demonstra problema acestui sport:

Versiunea originală a acestui grafic a fost de fapt luată dintr-o piramidă a alimentelor, descriind modul grafic pentru a avea un anumit număr de animale de pradă care consumă carne, trebuie să aveţi prada care mănânca iarba, şi apoi să aveţi multă iarbă. Te vezi înlocuind aceste date?
Privind la vârful piramidei, veţi vedea Lin Dan. El este cel mai mare jucător din lume de azi, şi din toate timpurile. În scopul de a produce un Lin Dan aveţi nevoie de sprijinul a zeci de jucători tineri ai echipei naţionale. Aceştia sunt jucătorii care, pe bună dreptate, ar putea fi campioni mondiali (de exemplu, Chen Jin a pierdut în finala din 2009 la Lin Dan, la fel ca Bao Chunlai în 2006). Apoi, în scopul de a sprijini echipa naţionala de top, există mulţi jucători care ar fi de top 20, în cazul în care restul echipei chineze nu ar fi fost aşa de mare. Apoi, dacă vom sări peste toate în partea de jos, veţi vedea un enorm număr de 50.000 de jucători la nivel provincial. Aceştia sunt oamenii care ar putea fi chiar jucatori de top 20 într-o ţară cum ar fi România sau Bulgaria, dar în China, aceştia nu sunt nimic special.
Cele mai multe dintre organizaţiile de badminton îşi petrec majoritatea timpului lor şi folosesc resursele financiare concentrându-se pe fapt pe partea superioară a piramidei. Acelaşi lucru se aplică atât BWF cît şi la asociaţiile naţionale ca Federaţia Româna de Badminton.În trecut am văzut cum Balaban Florin a fost cooptat de echipa din Braşov, oare de ce? Apoi am văzut pe Marius Corciuc plecat la Bacău.Acum este un exod de jucători spre Bucuresti si Bacău. Oare aceste oraşe le oferă nivelul de competitivitate bun sau le va consuma toate resursele fizico-tehnice pentru a se făli cu ei? Ei risipesc timpul lor şi se concentrează asupra a ceea ce pot face la nivel de top pentru a îmbunătăţi jocul, şi se întreabă de ce ei nu pot produce juniori valoroşi, de ce lucrurile nu o pot lua înspre mai bine. Este ca şi cum încerci să proiectezi un furtun de apă mai bun pentru a curăţa maşina, dar vă neglijaţi presiunea apei de la robinet.
Stimaţi oficiali FRBadminton, opriţi toate cheltuielile de timp şi energie concentrându-vă exclusiv cu privire la modul de a califica sportivii pentru Jocurile Olimpice. Opriţi toate cheltuielile de energie pe dezbaterea privind criteriile de selecţie, dacă echipa ar trebui să fie concentrată mai mult pe plan internaţional sau pe plan intern . Acestea sunt lucruri importante pentru care trebuie să risipiţi doar o parte din energia aceasta. Ar trebui să folosiţi mai multă sau chiar o mare parte din energia dumneavoastră privind promovarea jocului la nivel de bază. Acest lucru nu înseamnă a cheltui mai multă energie şi resurse pe juniori, care au de gând să participe la Campionatul Naţional, European sau Mondial, acest lucru nu înseamnă a crea un circuit mai bun pentru juniori. Din nou, acestea sunt importante, dar ele nu sunt cele mai importante lucruri care se pot face chiar acum. Numărul unu şi singurul lucru este important este că ar trebui să cheltuim energia noastră şi resursele pe promovarea sportului de badminton la oameni care nu-şi dau seama încă cât de mare şi de important este.
Am fost la jocuri demonstrative de badminton, la campionate naţionale, etc de-a lungul anilor, ca jucător, şi ca privitor. În fiecare turneu au fost implicaţi oameni cu putere financiara si decizională care au fost uimiţi de cât de mare este sportul nostru. Multe aplauze si multe aprecieri au fost acordate de către aceşti oameni şi chiar de către publicul participant, nemaivorbind de ştirile din media care au relatat cu entuziasm turneele respective. Mulţi spectatori au fost copii şi tineri care au fost usor impresionabili şi ar fi putut fi cu uşurinţă convertiţi spre acest sport. Având în vedere posibilitatea de a alege între handbal şi badminton, unii dintre aceşti copii ar fi ales badminton, în mod garantat. Ştiu copii care au făcut această alegere. După cum puteţi vedea la turneele de badminton, o mulţime de copii au fost foarte încântaţi la vizionarea meciurilor de badminton. Nu, ei nu ştiu cine au fost jucătorii. Poate ştiu de la adulţi de numele celor care au jucat meciurile, dar eu, sincer nu cred că a contat mult pentru ei. Ceea ce a contat a fost jocul, a fost interesant să se uite. Nu aveţi nevoie de jucători de clasă mondială pentru a promova acest sport. Chiar şi jucătorii naţionali sau la nivel provincial vor impresiona pe oamenii care nu cunosc sportul nostru atât de bine.
Deci, de ce nu au fost aceste turnee şi jocuri demonstrative un succes imens? De ce nu există mai multe persoane care joacă badminton în România? Două simple motive:
1. Nu sunt îndrumaţi spre acest sport de cei care ar trebui să o facă.
2. Nu au locuri organizate pentru a juca badminton.
Al doilea motiv nu este cu adevărat o problemă, deoarece există un număr decent de oameni care joacă la diferite şcoli din ţară. Problema reală este că nu a existat nici un îndrumator din partea de sus. Nimeni nu a fost preocupat de identificarea persoanelor care să fi fost dornice de a promova acest sport cu marea masă de copii, şi nimeni nu a fost un promotor activ fizic şi mental pentru aceşti copii. Excepţa care confirmă acest fapt este la Berceni. Acest lucru este ceva care sportul badminton ca un întreg nu a reuşit să-l facă foarte bine până acum. Asociaţiile naţionale şi regionale nu fac suficient pentru a construi baze de date de fanatici în badminton, precum şi societăţile comerciale cu profil sportiv care nu fac partea lor de a promova creşterea acestui sport. Companii cum ar fi Yonex, Decathlon, Intersport, etc. par a fi mai interesate în menţinerea cotei de piaţă în creştere decât în piaţă ca un întreg.
Deoarece suntem fani ai acestui sport este obligaţia noastră de a promova sportul în orice fel putem. Este obligaţia noastră de a organiza turnee, concursuri, meciuri demonstrative, să fim implicaţi pentru a ajuta ca în sportul nostru să vină cât mai mulţi oameni. Dacă nu ne facem partea noastră de treaba, noi nu trebuie să ne plângem la adunările generale, conferinţele publice, etc.
Vreau ca badmintonul să fie mai popular decât de tenisul. Uită, vreau ca badmintonul sa fie mai popular decât fotbalul. Fac ceea ce pot pentru a începe acest proiect cu oricine. Dorim să promovăm acest sport cât mai bine putem. Vreau să ofer tot ce pot pentru a aduce acest joc la nivelul la care trebuie să fie. Aceasta ar trebui să fie mentalitatea oamenilor de decizie şi lucrătorilor din Federaţia Româna de Badminton.
Badmintonul poate fi mult mai mare decât este în prezent, noi trebuie doar să credem că se poate face.